Tahicardia posturală



Tahicardia posturală ortostatică este o problemă rar întâlnită, caracterizată printr-o creștere importantă a frecvenței cardiace într-un interval de 10 minute de la schimbarea poziției corpului de la așezat la ridicat, asociată cu simptome ca oboseală, amețeală, palpitații sau scurtarea respirației. Mai este numită și sindromul tahicardiei posturale ortostatice (POTS) și asta pentru că nu este o boală în sine ci mai degrabă un grup de simptome care, adeseori, sunt observate împreună.

În general se poate observa scăderea tensiunii arteriale iar aproximativ 40% dintre persoanele diagnosticate cu POTS pot avea cel puțin un episod de sincopa. Problema pare să apară la un procent mai mare de femei si in special la tinerii cu vârste între 14-45 ani.

Simptomele pot apărea uneori fără factori declanșatori (schimbarea poziției) și pot face viața de zi cu zi un calvar, fiind dificil pentru pacient să facă lucruri obișnuite ca îmbrăcatul, dușul sau mersul la serviciu.

Declanșarea  tahicardiei posturale ortostatice este adesea destul de bruscă și deseori urmează o boală infecțioasă acută, un episod de traumatism , expunerea la toxine  sau stres emoțional sever.

Deși există numeroase teorii, cauzele acestui fenomen sunt neclare. Una dintre acestea stipulează că, din varii motive, corpul nu reușește să pompeze eficient sângele înapoi la inimă, datorită volumului sangvin prea mic sau că nervii care coordonează acest proces nu funcționează corect.

Există trei abordări generale ale tratamentului – creșterea volumului sanguin, a terapiei de exerciții și a medicamentelor.  Cheia tratamentului pentru majoritatea pacienților constă în schimbarea stilului de viață.

Volumul sanguin poate fi optimizat prin încurajarea aportului de lichide, consumând o cantitate mare de sare .

Dovezile arată acum că formarea pe termen lung de exerciții aerobice poate îmbunătăți considerabil POTS. Deoarece poate fi foarte dificil pentru persoanele care au POTS să facă exerciții care să le impună să fie corecte, poate fi nevoie de un program de exerciții formale sub supraveghere.  În general, după o lună sau două, o persoană cu POTS poate trece la mersul pe jos, la alergare sau pe bicicletă. Dacă aveți POTS, va trebui să vă continuați programul de exerciții pe termen nedefinit pentru a nu vă mai întoarce simptomele.

Rareori este necesar un tratament medicamentos. Este nevoie însă de timp și răbdare pentru a descoperi metodele care se potrivesc fiecărui individ. Din această cauză medicul va oferi recomandări individuale până va găsi cea mai bună soluție pentru fiecare pacient.

Medicamentele care au fost utilizate pentru a trata POTS includ midodrine șibeta-blocante si ivabradina. Spre deosebire de alte forme de disautonomie, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei nu par a fi benefici în tahicardia posturală ortostatică.

Trebuie reținut că afecțiunea deși nu este una periculoasă se poate agrava,  și , din acest motiv, este foarte importantă legătura cu medicul cardiolog.

Sursa imagine – freepick.com