Sindromul QT lung și implicațiile acestui sindrom asupra sportivilor și a celor ce iau medicamente psihiatrice
Sindromul QT lung (LQTS) este o afecțiune cardiacă caracterizată prin prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă (ECG), ceea ce poate duce la aritmii ventriculare grave, cum ar fi torsade de pointes, și chiar la moarte subită. Această afecțiune poate fi congenitală (ereditară) sau dobândită, iar sportivii și pacienții care iau medicamente psihiatrice sunt două grupuri care pot fi afectate în mod special. Află mai multe despre această afecțiune în linkul – sindrom QT lung.
Impactul asupra sportivilor:
Risc crescut de evenimente cardiace: Sportivii cu sindrom QT lung congenital sau dobândit sunt expuși la un risc crescut de aritmii grave în timpul efortului fizic intens, mai ales în sporturile care implică eforturi intense sau schimbări bruște ale ritmului cardiac (de ex., înot, alergare, ciclism).
Sincopă sau moarte subită: În cazul unor aritmii severe, sportivii pot experimenta sincopă (leșin) sau chiar moarte subită, mai ales dacă sindromul nu este diagnosticat și tratat corespunzător. Află mai multe despre sindromul de moarte subita în linkul următor- moarte subită.
Recomandări medicale: Sportivii cu LQTS trebuie să fie evaluați periodic de un cardiolog și să evite sporturile cu risc ridicat. Uneori, poate fi recomandată implantarea unui defibrilator cardioverter (ICD) pentru prevenirea evenimentelor fatale. Află mai multe despre problemele cardiovasculare ce pot influența activitatea sportivă, în linkul- sportivi.
Impactul asupra pacienților care iau medicamente psihiatrice:
Medicamente care prelungesc intervalul QT: Multe medicamente psihiatrice, cum ar fi antidepresivele triciclice, antipsihoticele atipice (de ex., haloperidol, risperidon, quetiapina) și unele antidepresive (de ex., citalopram, escitalopram), pot prelungi intervalul QT, crescând riscul de aritmii ventriculare.
Pacienții cu risc crescut: Pacienții cu antecedente de boli cardiace, tulburări electrolitice (de ex., hipokaliemie, hipomagneziemie) sau care iau mai multe medicamente care afectează intervalul QT sunt mai expuși la riscuri.
Monitorizare: Pacienții care iau astfel de medicamente trebuie monitorizați regulat prin ECG și evaluări ale nivelului de electroliți. În unele cazuri, poate fi necesară ajustarea dozei sau schimbarea medicamentului.
Scorul Schwartz pentru sindromul QT lung
Scorul Schwartz este un instrument diagnostic folosit pentru a evalua riscul ca o persoană să aibă sindromul QT lung congenital. Acesta este folosit în special la copii și adolescenți, având în vedere că sindromul QT lung poate fi mai dificil de diagnosticat în cazurile tinere, din cauza variațiilor normale ale intervalului QT în această perioadă de viață.
Scorul Schwartz se bazează pe cinci factori clinici și electrocardiografici, fiecare având un anumit punctaj, și este utilizat pentru a evalua probabilitatea prezenței sindromului QT lung congenital. Mai exact, se acordă puncte în funcție de următoarele criterii:
Intervalul QT corectat (QTc) – intervalul QT corectat la electrocardiogramă este un factor important în evaluarea diagnosticului. De exemplu, un QTc prelungit (> 450 ms) la copii sau adolescenți poate fi un indiciu al LQTS.
Istoricul familial – dacă există cazuri de moarte subită sau aritmii severe în familie, acest lucru crește scorul.
Simptome clinice – prezența leșinului inexplicabil sau a convulsiilor în contextul unui QT prelungit sugerează un risc crescut de sindrom QT lung.
Rezultatele testului de electrocardiogramă – anomaliile tipice, cum ar fi undele T bifazice sau prolongarea intervalului QT, sunt factori care contribuie la un scor mai mare.
Sexul – fetele pot avea un risc mai mare decât băieții în ceea ce privește manifestarea acestui sindrom.
Interpretarea scorului Schwartz
- Scor 1-2 – Probabilitatea scăzută de a avea sindrom QT lung congenital. Diagnosticul este puțin probabil, dar poate fi monitorizat în continuare.
- Scor 3-4 – Probabilitatea moderată de LQTS. Este recomandată continuarea investigațiilor și monitorizarea atentă a pacientului.
- Scor 5 și mai mare – Probabilitatea mare de a avea sindrom QT lung congenital. Este necesar un diagnostic mai detaliat și inițierea unui tratament.
Măsuri de prevenție și management:
Evaluare cardiacă: Atât sportivii, cât și pacienții care iau medicamente psihiatrice ar trebui să beneficieze de o evaluare cardiacă amănunțită, inclusiv ECG, pentru a identifica prezența LQTS.
Evitarea factorilor declanșatori: Este important să se evite factorii care pot agrava prelungirea QT, cum ar fi efortul fizic excesiv, stresul emoțional și medicamentele care afectează intervalul QT.
Tratament specific:În cazul LQTS congenital, tratamentul poate include beta-blocante sau ICD. Pentru LQTS dobândit, este esențială ajustarea medicamentelor și corectarea dezechilibrelor electrolitice.
Sindromul QT lung poate avea consecințe grave atât pentru sportivi, cât și pentru pacienții care iau medicamente psihiatrice. Este esențială o abordare multidisciplinară, implicând cardiologi, psihiatri și alte specialități medicale, pentru a minimiza riscurile și a asigura un management adecvat.
Mai multe despre QT lung în linkul – mayo qt long syndome.
